Iubește ceea ce te incomodează.
Furia care te arde pe dinăuntru nu e dușmanul tău – este paznicul care îți amintește unde nu mai vrei să fii.
Iubește-ți tristețea, căci ea e ploaia care spală murdăria adunată în tine ani de zile.
Iubește-ți fricile, pentru că sunt împingeri deghizate care te forțează să descoperi puterea pe care încă nu îndrăznești să o folosești.
Iubește-ți cicatricile, nemulțumirile și chiar trecutul. Toate acestea nu sunt acolo ca să te scufunde, ci ca să-ți arate drumul pe care ești pregătit să pășești cu o altă piele.
Iubește-ți Umbra… pentru că fără ea, lumina ta nu ar avea cu ce să-și măsoare măreția.
Viața nu-ți aruncă dușmani, ci oglinzi. Unele deghizate în furtuni, altele în eșecuri, altele în durere. Dar dacă știi să privești, vei vedea că ele nu te urmăresc… ci te antrenează.
Masca cade în ziua în care alegi să nu mai fugi și să începi cu adevărat să trăiești.
