Dragă omule:
Dacă citești asta, ești deja norocos.
Printre milioane de stele, galaxii și lumi pierdute în imensitate, tu ai ajuns să exiști.
Ai ajuns să te trezești, să simți, să gândești, să râzi, să plângi, să iubești, să cazi… și să încerci din nou.
Poate nu observi în fiecare zi, dar faptul că ești aici, acum, este deja un miracol. 
Nu ai fost creat pentru a fi perfect.
Ai fost creat pentru a fi liber.
Cu suflet, cu conștiință, cu abilitatea de a alege cine ești și ce amprentă lași în acest scurt drum prin univers.
De aceea, ai grijă ce semeni în mintea și în inima ta, pentru că mai devreme sau mai târziu viața îți va întoarce totul înmulțit.
Dacă plantezi pace, vei culege liniște.
Dacă semeni ură, vei trăi în război.
Dacă plantezi iubire, existența ta va avea sens. 
Iubește, dar iubește cu adevărat.
Nu din posesie, nu din frică, nu din ego.
Iubește din admirație, respect, libertate și dăruire.
Și nu uita un lucru esențial: pentru a iubi lumea, trebuie mai întâi să înveți să te îmbrățișezi exact așa cum ești. 
Lasă în urmă tot ceea ce ofilește sufletul:
ura, nedreptatea, rasismul, ambiția goală, răceala.
Umple-ți interiorul cu muzică, artă, momente sincere, călătorii, natură, tot ceea ce te face să te simți viu.
Pentru că nu ai venit doar să supraviețuiești… ai venit să trăiești viața cu intensitate. 
Vor exista zile în care vei cădea.
Zile în care vei simți că cerul te-a abandonat, că tristețea este prea grea și că întunericul nu se mai termină.
Dar chiar și în acele momente, amintește-ți asta:
fiecare cădere vine să te învețe cum să te ridici mai puternic.
Fiecare lacrimă are ceva să-ți arate.
Și fiecare noapte, oricât de lungă pare, ajunge să se predea luminii. 
Vei experimenta și pierderea.
Oameni pe care îi iubești vor pleca, iar o parte din tine se va rupe odată cu ei.
Dar viața nu dispare, ea doar se transformă.
Nimic nu moare cu adevărat atunci când a fost iubit sincer.
Se transformă în amintire, energie, esență… și rămâne în moduri pe care ochii nu le pot vedea întotdeauna. 
Când te simți singur, privește în sus.
Acolo sunt luna, stelele, soarele, vântul, copacii, florile, pământul care te susține.
Toate acestea sunt o amintire că aparții unui ceva mult mai mare decât fricile tale.
Natura nu cere perfecțiune, ci doar respect.
Ai grijă de ea, hrănește-o, învață de la ea… pentru că în liniștea ei există o înțelepciune pe care mulți nu ajung să o înțeleagă. 
Nu ai fost făcut să trăiești divizat de etichete, ideologii sau granițe ale ego-ului.
Ai fost făcut să fii o ființă conștientă, liberă să creadă, să gândească, să caute și să dea sens propriei existențe.
Așa că trăiește.
Dar trăiește cu adevărat.
Nu lăsa zilele să treacă fără să lași o amprentă în propria ta poveste.
Nu deveni cineva care doar a existat…
devino cineva care a lăsat o urmă. 
Pentru că, la final, fiecare faptă făcută cu iubire, fiecare cuvânt născut din suflet și fiecare pas făcut în adevăr…
va răsuna în întregul univers. 
– Mau Gar –
